[[{"type":"media", "view_mode":"media_large", "fid":"329", "attributes":{"class":"media-image size-full wp-image-1115 alignleft", "typeof":"foaf:Image", "style":"float: left; margin-right: 10px;", "width":"265", "height":"340", "alt":"bunic"}}]]Exista o poveste despre un om in varsta care muncise toata viata ca sa puna pe picioare o ferma ce-i intretinea familia. Batranul, care muncise multi ani cultivand pamantul si luptandu-se cu natura pentru a-si hrani si adaposti familia, a ajuns, intr-un moment in care a simtit ca era potrivit sa se retraga, sa stea pe veranda si sa contemple Universul. Fiul lui era puternic si capabil, si, avand o familie a lui, parea sa fie timpul ca el sa preia totul. Asa ca batranul i-a dat ferma fiului sau si s-a asezat intr-un scaun confortabil pe veranda, ca sa se bucure de anii ce-i raman dupa o viata de truda din greu. Fiul lui a fost la inceput mandru ca in sfarsit era stapan al propriei ferme. Dar pe masura ce lunile treceau, muncind pe camp, inactivitatea tatalui a inceput sa-i repugne. Tatal statea pe verdanda, leganand copiii pe genunchi, in timp ce el trebuia sa munceasca toata ziua. Resentimentul a aparut in mintea fiului si a inceput sa se uite la tatal lui ca la o alta gura de hranit. El s-a gandit: “Am nevasta si copiii de care sa am grija acum. Batranul nu intelege. Doar sta acolo. Nu conteaza ce-a fost inainte. Asta este o munca grea si as fi vrut sa nu trebuiasca sa am grija si de el.” Asa ca fiul a continuat sa sape si sa planteze, devenind din ce in ce mai furios, pana ce la vreme recoltei a inceput sa se gandeasca ca nu vrea sa imparta mancarea cu “omul ala inutil de pe veranda”. O vroia pe toata pentru el si familia lui si s-a gandit: “Timpul lui s-a sfarsit. Nu mai trebuie sa fie prin preajma.” Asa ca fiul a construit o cutie mare de lemn din tek greu si, cand a fost gata, a pus cutia pe o roaba si a dus-o pe veranda si i-a spus hotarat tatalui sau: “Tata, vreau sa intri in cutie. Fa-o acum.” Tatal lui s-a inclinat si, fara un cuvant, a coborat de pe veranda si a intrat in cutie. Fiul a pus capacul masiv deasupra tatalui sau si a inchis balamalele din alama. Rostogolind cutia pe un deal, era chiar pe punctul de a o arunca in prapastia de dedesubt cand a auzit un ciocanit dinauntru. “Ce vrei?” a spus el artagos. Din cutie s-a auzit vocea blanda a tatalui lui: “Stii, inteleg. Daca vrei sa scapi de mine, e in regula. Crezi ca sunt doar un batran inutil. Dar daca vrei sa ma arunci de pe deal, scoate-ma din cutie si arunca-mi doar corpul. As pastra aceasta cutie, dac-as fi in locul tau. Cred ca copiii tai o vor folosi intr-o zi!”
Stephen Levine - Cine moare?
De la Diana Ciubotaru, psihologul din Iasi
Adaugă comentariu nou