Drumul către tine însuți

[[{"type":"media", "view_mode":"media_large", "fid":"342", "attributes":{"class":"media-image alignleft wp-image-1218", "typeof":"foaf:Image", "style":"float: left; margin-right: 10px;", "width":"336", "height":"356", "alt":"252694_149129008556430_1335146507_n"}}]] Sentimentul de a fi apreciat€ sunt €œ ”sunt o persoană apreciata” €“ este esențial pentru sănătatea mintală și este o piatră de temelie pentru autodisciplină. Este un produs direct al iubirii părintești. O astfel de convingere trebuie să fie câștigată din copilărie. Este extrem de dificil să o dobândești atunci când ești adult. Reciproc, când copiii au învățat prin iubirea părinților lor să se simtă apreciați, este aproape imposibil că vicisitudinile perioadei adulte să le distrugă spiritul. 
  

 Sentimentul de a fi apreciat este o piatră de temelie pentru autodiciplină, pentru că atunci când cineva se consideră pe sine însuși valoros, acel cineva va avea grijă de sine însuși în toate felurile pe care le consideră necesare. Autodisciplina înseamnă grijă de sine. De exemplu a€“ pentru că discutăm despre procesul amânării satisfacției, al programării și ordonării timpului a€“ să examinăm chestiunea timpului. Dacă ne simțim pe noi înșine valoroși, atunci simțim că și timpul nostru este valoros; și dacă simțim că timpul nostru este valoros, atunci vrem să-l folosim cum se cuvine. Femeia analist financiar care își amâna treburile nu punea mare preț pe timpul ei. Dacă ar fi pus, nu și-ar fi permis să-și risipească cea mai mare parte din zi într-un mod atât de nefericit și neproductiv. Faptul că în copilărie fusese a€œinchiriata” în timpul vacantelor unor părinți adoptivi plătiți, deși părinții ei puțeau avea grijă de ea cum se cuvinte, dar nu voiau, nu a rămas fără consecințe. Ei nu o apreciau. Nu voiau să aibă grijă de ea; prin  urmare, nu a mai avut grijă de șine însăși. Nu a simțit că merită să se autodisciplineze. În ciudă faptului că era o femeie inteligență și competență, îi lipsea cea mai elementară instruire în autodisciplina, pentru că îi lipsea o evaluare realistă a propriei valori și a valorii timpului ei. Atunci când a putut să-și dea seamă că timpul ei este valoros, a urmat în mod natural faptul că a vrut să-l organizeze, să-l protejeze și să-l folosească la maxim. 
  
 M. Scott Peck a€“ Drumul către tine însuți 
  
 De la Diana Ciubotaru, psihologul din Iași