În termenii Sinelui nu există greșeli. Există doar dorința de a experimenta o situație și de a învața din ea. De a o arhiva în minte sub formă înțelepciunii, după ce ai gustat emoția adiacentă ei.
Dacă e să repetăm fraza în termenii Sinelui: „De ce repetăm în viață aceleași experiențe?” atunci răspundem:”Deoarece nu ne-am desprins de emoția care o generează și nu am arhivat experiența ca fiind înțeleasă”.
Mecanismul este acesta: Când treci printr-o experiență intensă (indiferent de valența ei: pozitivă sau negativă) primul lucru cu care iei contact este chiar acest ocean de emoții, trăiri, senzații. Mintea este inundată de acest ocean și nu prea poți reflectă imediat asupra experienței trăite, doar ești în ea (de exemplu te-ai certat cu partenerul, va aruncați vorbe grele, unul dintre voi pleacă din casă, lipsește toată noaptea. Dimineață va priviți obosiți și nu mai continuați nimic. Mintea e plină de durerea nopții. Nici nu știți cum să va împăcați.) După câteva zile, mintea se deconectează de emoții și începi să te întrebi: „Oare ce am vrut, de fapt, când am început discuția?” Acest „De fapt” te menține în poziția observatorului, un loc neutru emoțional, care te ajută să înțelegi „dansul celor doi” în conflict, sau jocul tip „ping-pong” al replicilor. Înțelegi că te-ai certat și pe marginea tuturor conflictelor de luna trecută pe care nu le-ați încheiat cu o concluzie concretă, și mai înțelegi că ai fi putut să te oprești oricând dacă nu te-ai fi gândit că celălalt trebuie să facă primul asta. Nu ai vrut să fii tu primul care se oprește și, că atare, ai participat la „dans” până la final. Acum, din afară, pare vizibilă responsabilitatea ta și ÎNȚELEGI că nu puteai avea o altă experiență câtă vreme ai decis să acționezi în felul în care ai făcut-o atunci. Ei bine, acest moment de ÎNȚELEG este primul pas în Resetare.
Dacă nu ajungem la această înțelegere, ne vom angajă mereu în aceste comportamente care nu ne servesc, nici nu ne ajută să evoluăm, și vom experimenta în mod repetat, aceeași dezamăgire, durere, suferința. În plus, mintea noastră consolidează un shortcut, sau o scurtătură pentru acea topică și, în timp, va fi nevoie doar de o mică scânteie pentru a face să escaladeze întreg conflictul, inclusiv cel din trecut.
La o scară mai largă a deja nu mai vorbim de clasicul conflict mental și putem vorbi de marele eșec în viață. Acest „mare esec” este, de fapt, eșecul minții de a acceptă că este posibil succesul pentru ține. Oamenii nu au numai frică de eșec ci și frică de succes. Frică de a reuși a asta ar însemna să renunțe la obiceiul lor de a-și plânge de milă, de a se consideră în secret nedreptățiți, sau să renunțe la obiceiul de a se lasă compătimiți de ceilalți și salvați de eroul lor preferat. Unii oameni nu ies din bucle, pentru că, pur și simplu, au găsit câteva persoane cu care construiesc zilnic buclă, prefăcându-se că nu pot să se oprească.
Că o scurtă sinteză, blocajul constant în situații neplăcute de viață se datorează în primul rând minții care se autosabotează prin programul fricii de eșec (de ce ți-e frică nu scapi) sau de succes (dacă am succes va trebui să mă schimb).
În al doilea rând, datorită sistemului în care trăiești, care menține nonschimbarea ta prin mai mulți actori care participă la jocul tău: mereu va fi cineva care se va bucură de eșecul tău, sau te va salva de la el, cineva care oferă soluții și alții care să se plângă de tine...... și lista continuă.
Și în al treilea rând, datorită faptului că nu ești obișnuit să te pui în poziția de Observator sau martor al vieții tale, și atunci nu poți încheia buclă spunând: Da, acum înțeleg, chiar cred că tot răul a fost spre binele meu. Și ceea ce am judecat atunci într-un fel, acum îmi apare într-o nouă perspectivă. Acum înțeleg de ce am ales în acel fel atunci, și acum fac alte alegeri în viață mea. ACUM, prin ce am învățat, știu că pot face alte alegeri.
Cum te ajută Sinele în această ecuație? Prin faptul că faci o pauză din tot caruselul vieții, te așezi alături observînd cu atenție și fără să judeci, întreagă scenă, dintr-o perspectivă mai largă, ca și cum ți-ai vedea orașul în harta întregii țări. Prin faptul că, observând suficient de mult timp, câștigi o stare de claritate mentală prin care înțelegi și perspectiva celuilalt fără să te mai simți amenințat de ea. Și, nu în ultimul rând, prin pacea cu care accepți soluțiile care îți vin dintr-o data în minte, de parcă au fost dintotdeauna acolo. Aceasta este experimentarea alinierii Sine-Minte.
Autor, Diana Ciubotaru, Psihologul din Iasi
Adaugă comentariu nou