Autentic ... dar pana unde?

Autentic ... dar pana unde?
by psihoterapeut Livia Băeţică

Cred că îți este cunoscută ideea de a fi sincer, autentic, de a fi tu însuți. Iar la prima vedere, sau din auzite, pare o idee numai bună de implementat. Ce poate fi mai frumos decât să manifești ceea ce simți și gândești, să îți permiți să fii liber în exprimare? Gândul și vorba să coincidă.

Însă când începi să pui acest principiu în practică descoperi că nu este chiar așa de ușor cum pare. În primul rând este nevoie să te cunoști în profunzime pe tine însuți pentru a manifesta cine ești cu adevărat. Apoi îți trebuie suficient curaj și acceptare de sine pentru a manifesta aspectele prin care ești diferit de majoritatea. Mai apare și adaptarea la context. Avem atâtea fațete și suntem ființe umane și suflete atât de complexe, încât într-o situație se poate manifesta doar o anumită fațetă a noastră, fără a însemna că celelalte nu există.

Însă până unde este înțelept să meargă această autenticitate? Este bine să spui oricui, oricând adevărul gol-goluț în față? Sunt toți oamenii dispuși să audă adevărul, sau preferă să fie mințiți frumos?

Pe de altă parte dacă știi un adevăr despre cineva, l-ai spune oricui, chiar și cu riscul de a face rău persoanelor implicate? Preferi să ții în tine pentru a nu deranja, a nu răni sau a nu intra în conflict cu ceilalți, sau ești genul care spune ce crede verde în față?

Crezi că a fi autentic înseamnă a spune adevărul? Acel lucru pe care îl gândești este adevărat în percepția ta, dar de unde știi că nu te înșeli?

Aș zice că este important ceea ce spui, dar și când și cum spui, cu ce cuvinte, cu ce ton. Una este să spui un adevăr cu intransigență, alta e să îl spui cu compasiune, respect pentru ceea ce simte celălalt, fără să încerci să impui propriul adevăr, fără să judeci sau să etichetezi persoana.

Înainte de a spune un lucru pe care tu îl crezi că este adevărat, îți poți pune câteva întrebări. Ia-ți un moment de gândire, înainte de a lansa cuvintele fără posibilitatea de a le întoarce, și întreabă-te: Care este efectul a ceea ce vreau să spun? Cum mă va influența pe mine și pe alții? Care este intenția mea, de ce vreau să spun asta?

Te poți gândi la filosoful Socrate care a propus trei teste înainte de a i se spune ceva despre unul dintre elevii lui. Primul test este cel al Adevărului – Ești absolut sigur că ceea ce vrei să-mi spui este adevărat? Al doilea este testul Binelui – Ceea ce vrei să-mi spui este ceva de bine? Și în cele din urmă vine și testul Utilității – Ceea ce vrei să-mi spui îmi este de folos? Dacă răspunsul la aceste întrebări este „Nu”, de ce ai mai spune lucrul respectiv?

Dar până la urmă, fiecare dintre noi alege ce, cât și cum spune, își stabilește propriile limite și principii. Nu poate hotărî nimeni în locul tău, nici chiar filosof, cum să-ți trăiești propria viață.

Cu drag,

Livia Băețica

Psihoterapeut de familie şi cuplu

http://www.gammainstitute.ro/ro/sanatate/servicii-psihologie