Cât de independent ești? - Episodul 1 – Conștientizarea
by Psihoterapeut Livia Băețica
Unii în adolescență, alții poate mai târziu, am început să ne dorim să ne căștigăm independența față de familie și am început să luptăm pentru ea, fiecare în felul lui. Fie ne-am revoltat când ni se cerea să fim la o anumită oră în casă, fie am luptat pentru dreptul de a merge la discotecă, fie orice ar fi zis părinții aveam altă părere și țineam cu tot dinadinsul să ne-o exprimăm.
La un moment dat am plecat din cuibul părintesc, hotărâți să ne croim propriul drum în viață, diferit de cel al părinților, căci, nu-i așa, noi știm ce este mai bine pentru noi. Poate părinții doreau să ne facem medic sau preot, meserii bine plătite și cu statut social, iar noi am ales cu totul altceva. Poate doreau să stăm cât mai aproape de ei, în același oraș, să vină mama cu oala cu sarmale la noi și să ne calce rufele, iar noi am ales să stăm cu chirie, în alt colț al țării.
Ne-am dorit să iubim și să fim iubiți și am întemeiat un cuplu. Dacă părinții s-au căsătorit ca să intre în rândul lumii, sau dacă i-am văzut certându-se tot timpul, ne-am propus ca noi să avem o relație fericită, să ne căsătorim din dragoste. Dacă ne-au criticat când eram mici sau ne-au cerut să fim perfecți, dacă au fost distanți emoțional față de noi, ne-am propus să ne purtăm exact invers cu proprii copii.
Surprinzător și de neînțeles, deși ne-am propus să nu fim ca mama sau ca tata, relația noastră de cuplu să fie mai reușită decât a lor, ne trezim uneori că ne comportăm exact ca ei. Deși am început bine, ne trezim peste ani că relația noastră seamănă pe alocuri cu cea a părinților. Facem exact ce nu ne-am dori să facem. Și ne enervăm și mai tare când partenerul de cuplu ne spune: „Ești exact ca maică-ta!” sau „Faci ca taică-tu!”
Devenim exact ceea ce nu ne doream să fim, pe principiul: de ce fugi, de aia nu scapi. Cum să ieșim din încurcătura asta?
În primul rând este important să înțelegem cum de am ajuns aici, ce am făcut de am construit viața pe care nu ne-o doream? Atunci când am crezut ca suntem independenți față de părinți prin faptul că am plecat departe și am dorit să fim diferiți față de ei, să fim non-mama sau non-tata, ne-am înșelat. Când faci pe dos față de un model, de fapt rămâi dependent față el, te raportezi la el. Indiferent că faci precum părinții, sau opus lor, tot dependent rămâi. Te comporți reactiv și nu poți să alegi liber ce reacție să ai.
Poți verifica dacă chiar ți-ai câștigat independența față de părinți, făcându-le o vizită. Poți sta cu ei mai mult de trei zile fără să te enervezi și fără să îți vină să pleci unde vezi cu ochii? Dacă ești unul dintre fericiții care reușesc acest lucru, înseamnă că deja ai făcut pași importanți în a te diferenția de părinți.
Dacă descoperi că nu ești chiar atât de independent cum te credeai, nu te panica! A te diferenția este o muncă de o viață și o datorie față de propria fericire. Cum să facem asta, vom descoperi în episodul următor.
Cu drag,
Livia Băețica
Psihoterapeut de familie şi cuplu
http://www.gammainstitute.ro/ro/sanatate/servicii-psihologie
Adaugă comentariu nou