Și medicii se stresează câteodată
by Psihoterapeut Livia Băețica
Cu toții știm că orice loc de muncă presupune un anumit nivel de stres, care vine din diferite surse: presiunea timpului, relațiile cu colegii, șeful sau clienții, lipsa unor procedure clare, etc. Atunci când lucrurile scapă de sub control și stresul profesional are o intensitate mare pe o perioadă lungă de timp se poate ajunge la o stare de suprasolicitare profesională, de epuizare și oboseală continuă, căreia specialiștii i-au dat numele de sindrom de burn-out (Herbert Freundberger, 1974).
În 1981, Maslach si Jackson propuneau următoarea definiţie pentru Sindromul de Burnout: „un sindrom de epuizare emoţională, de depersonalizare şi de reducere a realizării profesionale, apărut la indivizii implicaţi profesional alături de alţii”. Așadar înțelegem că acest sindrom afectează într-o mai mare măsură profesioniștii care lucrează cu oamenii: medicii, asistentele medicale, asistenții sociali, psihologii, preoții.
Studiile arată că în sistemul medical cel mai mare risc de burn-out îl au: medicii chirurgi, oncologi, medicii psihiatri, medicina de familie, medicina de urgență și cei care lucrează în specialitatea obstretică-ginecologie. Astfel de studii s-au făcut și în România, care au confirmat concluziile la care s-a ajuns la nivel internațional.
Un studiu realizat pe personalul medical şi auxiliar din Spitalul de Psihiatrie Pediatrică Cluj şi Spitalul de Psihiatrie Cluj a arătat că 31% din personal are un nivel ridicat de stres perceput. Stresul perceput de medici e cel mai ridicat faţă de alte profesii medicale asociate, cum este cea de asistent medical sau infirmier. 45% dintre medici au nivele îngrijorătoare de stres, mai ales rezidenţii din anul 5, iar la 11% din personal există risc crescut de afectare a stării de sănătate din cauza stresului.
Faptul că personalul medical care lucrează în specialitatea Oncologie este dintre categoriile cele mai afectate de sindromul de burn-out este dovedit de un studiu realizat în 2013 pe medici și asistenți medicali de la secția Oncologie a Spitalul de Stat din Rep. Moldova. 52,38% din personal este afectat de sindromul de burn-out, medicii fiind cei mai afectați, senzația de suprasolicitare combinându-se cu neaprecierea eforturilor lor de către ceilalți.
Cercetările au identificat existența unei legături între caracteristicile psihologice ale persoanelor și modul de gestionare a stresului profesional. În 2007 s-a realizat un studiu într-un spital din Iași, pe un număr de 102 de angajați, care arată concret ce trăsături de personalitate predispun la stres și care au rol protectiv, dar și strategiile de gestionare a stresului care pot avea succes.
Astfel, persoanele care se încadrează în tipul A de personalitate şi care prezintă valori ridicate la caracteristici precum nerăbdarea, ostilitatea şi insecuritatea sunt mult mai vulnerabile la epuizarea profesională. Ostilitatea atât cognitivă, manifestată prin suspiciune, neîncredere, critică, cât şi ostilitatea comportamentală se menţine ca principal factor favorizant pentru apariţia sindromului de burnout atât la asistenţi medicali, cât şi la medici. Nerăbdarea şi insecuritatea exercită influenţe semnificative asupra burnout-ului doar la asistenţii medicali. Persoanele dinamice, luptătoare, perfecţioniste, realizate profesional sunt mai predispuse la epuizare profesională şi au nevoie să acorde mai multă atenţie însuşirii şi utilizării mecanismelor de protecţie.
Distanţarea de problemă duce la creşterea nivelului de burnout deoarece necesitatea rezolvării problemelor de serviciu persistă, constituindu-se ca un stres suplimentar, chiar dacă pe moment pare o soluție. Mecanismele de adaptare la stres prin evitarea problemei sunt o strategie contraproductivă, în special la femei.
S-a mai observat că nivelul ridicat al autocontrolului se asociază cu nivele scăzute de burnout, dar numai în primii 10 ani de carieră, persoanele cu vechime mai mare considerând că nu mai este nevoie să dovedească un autocontrol strict prin eficienţă şi stăpânirea situaţiei.
Persoanele care şi-au dezvoltat mecanisme de adaptare precum asumarea responsabilităţii, planificarea rezolvării de probleme, reevaluarea pozitivă a situațiilor, căutarea suportului social sunt mult mai protejate de burnout.
Așadar, vestea bună este că riscul de a fi afectat de sindromul de burn-out poate fi diminuat prin diferite strategii de organizare a muncii, prin metode de relaxare și prin modificarea atitudinii și a modului de a gândi. Iar în acest sens poți beneficia de suportul prietenilor sau al specialiștilor, care te pot ajuta să găsești modalitățile de adaptare cele mai potrivite pentru tine, astfel încât să te duci cu plăcere și bucurie la locul de muncă.
Cu drag,
Livia Băețica
Psihoterapeut de familie şi cuplu
http://www.gammainstitute.ro/ro/sanatate/servicii-psihologie
Adaugă comentariu nou