Modele explicative ale depresiei

Modele explicative ale depresiei
By Psiholog Florina Pascariu

Din nefericire, depresia este o boală care îi condamnă de multe ori pe oameni să sufere în tăcere. Dacă în articolul anterior am vorbit despre posibile cauze ale depresiei la adolescenți, în acest articol mi-am propus să vă arăt câteva modele explicative ale depresie.

Conform lui Stiemerling și lui Freud, iată câteva dintre ele:

1. Depresia și falsul Sine: Depresia este durerea, care nu mai poate fi reprimată, determinată de pierderea propriului Sine și construirea unuia fals. Lipsa reflectării din partea mamei îl forțează pe copil să fie cu el, cel care o oglindește cu eforturi deosebite pentru a putea satisface nevoia de relație cu ea.
2. Depresia și sentimentul deficitar al puterii proprii: un om devine depresiv atunci când, din cauza insucceselor sau frustrărilor, el se confruntă din nou cu vechiul său sentiment de neajutorare. Ca urmare a anxietății exagerate a părinților și în special a mamei impulsurile copilului de a explora lumea și de a o manipula sunt blocate sau deloc sprijinite prin abandon.
3. Depresie și tulburare narcisistă: depresia este consecința unui Sine prejudiciat. Prejudiciul poate fi sentimentul propriei valori explicat prin absența iubirii, a acceptării manifestărilor vitale, a posibilităților de identificare pozitivă, lipsa de ajutor în dezvoltare, lipsa de reflectare, lipsa de autoacceptare morală, lipsa de respect față de valoarea umană intrinsecă a copilului, lipsa spațiului pentru desfășurare, abuz sexual.
4. Depresia și tulburările oralității: aici depresia este apărarea individului împotriva dorinței de a lua în posesie cu mare lăcomie material emoțional, aceasta exemplificându-se prin primul an de viață, atunci când copilul mic trăiește intensiv evenimentele existenței prin intermediul gurii. Depresia și nevoia nesatisfăcută caracterizându-se prin căutarea posibilității de a avea o relație intensă cu cineva disponibil în totalitate.
5. Depresie și supraeu răzbunător: un Supraeu agresiv, format în cursul experiențelor timpurii ale copilului de constrângere, datorită unei situații familiale nefavorabile care sporește potențialul agresiv, torturează și devalorizează pe purtătorul său. Depresie și deficitul individuației: un adult devine depresiv deoarece observă că nu este suficient de matur. Se consideră că dezvoltarea personalității se realizează prin procesul de individuare ce are ca rezultat o personalitate unică din combinația unor factori generali.
6. Depresie și agresivitate inhibată: depresia este rezultatul experienței pierderii constante în confruntarea cu alții. Aceasta poate fi de două tipuri: depresia nevrotică clasică rezultată din existența unui supraeu punitiv care generează conflict intrasistemic, iar în cel de-al doilea tip, conflictul este intersistemic, cu o altă persoană. Forța agresivității nedescărcate inundă psihicul individului devitalizându-l, și ea ca atare se îndreaptă către sine.
7. Depresie, trauma nașterii și experiențe traumatice timpurii: depresia este consecința unor traume fizice și psihice foarte vechi, dar refulate. Astfel, trăirea depresivă a bolnavului adult poate fi înțeleasă și ca reamintire a unor stări psihice foarte dureroase din timpul nașterii și din copilăria timpurie stimulată de experiențele dureroase din prezent.
8. Depresie și pierdere de obiect: depresia este consecința pierderii persoanei de relație primară care se poate realiza prin pierderea reală a mamei, care a murit sau a abandonat copilul, separări trecătoare pe diferite perioade sau neglijarea copilului prin comportament fals, traumatizându-l atât de tare încât „din dezamăgire, copilul își abandonează mama în interiorul său și astfel o pierde ca obiect al iubirii”.

Nimeni nu se poate vindeca singur şi nici nu este vinovat că s-a îmbolnăvit. Depresia nu este „o toană”, o indispoziţie de moment, prin urmare nu are cum să treacă de la sine.

Un prim ajutor pe care i-l putem acorda unei persoane dragi deprimate, ar fi să o antrenăm în activități agreabile, care ii fac plăcere în mod normal. De exemplu, roag-o să te ajute la ceva important pentru tine, să te însoțească în parc la o plimbare, sau să te  ajute să faceți cumpărăturile împreună. Desigur că veți fi refuzată pentru început dar, dacă reușiți să o scoateți din casă (mediul depresiv), aerul și participarea la activitățile uzuale îi vor abate gândurile de la problemele proprii și se va simți mai bine. Aceste activități pot alunga gândurile depresive și dau sentimentul recâștigării controlului asupra existenței proprii.

Indiferent de stările persoanei dragi, fiți alături de ea asigurand-o de afecțiunea dumneavoastră și, în cazul unei depresii este recomandat să fie îndrumată către un psiholog. 

Cu drag,

Psiholog Florina Pascariu