Și medicii se stresează câteodată
by Psihoterapeut Livia Băețica
Cu toții știm că orice loc de muncă presupune un anumit nivel de stres, care vine din diferite surse: presiunea timpului, relațiile cu colegii, șeful sau clienții, lipsa unor procedure clare, etc. Atunci când lucrurile scapă de sub control și stresul profesional are o intensitate mare pe o perioadă lungă de timp se poate ajunge la o stare de suprasolicitare profesională, de epuizare și oboseală continuă, căreia specialiștii i-au dat numele de sindrom de burn-out (Herbert Freundberger, 1974).
În 1981, Maslach si Jackson propuneau următoarea definiţie pentru Sindromul de Burnout: „un sindrom de epuizare emoţională, de depersonalizare şi de reducere a realizării profesionale, apărut la indivizii implicaţi profesional alături de alţii”. Așadar înțelegem că acest sindrom afectează într-o mai mare măsură profesioniștii care lucrează cu oamenii: medicii, asistentele medicale, asistenții sociali, psihologii, preoții.
Studiile arată că în sistemul medical cel mai mare risc de burn-out îl au: medicii chirurgi, oncologi, medicii psihiatri, medicina de familie, medicina de urgență și cei care lucrează în specialitatea obstretică-ginecologie. Astfel de studii s-au făcut și în România, care au confirmat concluziile la care s-a ajuns la nivel internațional.