Categorii

Despre apreciere si cei trei purcelusi

Despre apreciere și cei trei purceluși
by psihoterapeut în supervizare Mădălina Belcescu

Există unele momente când ai impresia că ai căzut și nu te mai poți ridica, pentru că pur și simplu cineva din jurul tău „ a dat cu tine de pământ” într-un mod care a anulat tot ce știai tu despre tine și despre valoarea ta personală, de parcă brusc ai devenit unul din ceitrei purceluși, însă ești cel cu casa de paie și în fața lupului nu ai nici o șansă.

Teoria spune că lucrul acesta s-a putut întâmpla pentru că tu însăți nu ești conștient(ă) de valoarea ta personală și deci, nefiind sigur(ă) de ce te definește pe tine ca persoană, ai permis unui alt om din jurul tău să invalideze toate calitățile tale. Ce anume îl poate face pe un alt om din jurul tău să emane o asemenea furie, va rămâne subiectul unei alte discuții.

Cat de independent esti? Episodul 3 – Eliberarea de reactivitatea emotionala

Cât de independent ești? Episodul 3 – Eliberarea de reactivitatea emoțională
by Psihoterapeut Livia Băețica

Văzând că articolele anterioare despre independența față de părinți au trezit interes și multe întrebări, cred că a venit timpul să ne gândim la o soluție. Cum ieșim din dilema: Dacă fac ca părinții nu e bine, dacă fac pe dos iar nu e bine, atunci ce e de făcut?

În loc de a te gândi prea mult la alții, ce fac sau ce nu fac ceilalți, ce mesaje ți-au trasmis părinții, focusează-te pe tine! În loc să te cerți cu părinții în gând sau în direct, îți poți economisi toată energia asta irosită și o poți folosi ca să te clarifici cine ești și ce îți dorești. Cine ești tu dincolo de poveștile pe care ți le-ai spus despre tine, dincolo de credințele venite de la ceilalți și în care ai început să crezi? Și pentru că atunci când scrii ideile se clarifică și se structurează mai bine, ia o foaie de hârtie și răspunde la întrebările: „Cine sunt eu de fapt? Ce vreau eu de fapt?”

Prea multa...femeie – THE END

Prea multă...femeie – THE END
by psihoterapeut în supervizare Raluca Ferchiu

Există în viața oricărei femei un moment în care, printr-o întâmplare sau nu, realizezi că nu te-ai gândit că, pe lângă multele roluri pe care le joci zi de zi (de mamă, de soție, de fiică, de profesionistă, de prietenă etc) mai există și rolul de femeie și atât. Iar în acel moment în care conștientizezi că de foarte mult timp nu ți-ai alocat nici un pic de spațiu doar pentru tine, primul impuls este să-ți revendici acel loc special în viața ta. Să te îngrijești, să reîncepi să practici hobby-ul de mult timp uitat, într-un cuvânt, să-ți permiți să-ți faci din când în când câte un moft, doar pentru că așa vrei tu.

Nevoia unui dictionar mental-emotional

Nevoia unui dicționar mental-emoțional
by psihoterapeut sub supervizare Adrian Stogrea

Văd tot mai des în cabinetul de terapie dar și în relațiile personale cotidiene impasul în care au ajuns cele două sexe în ceea ce privește forma de exprimare a propriilor nevoi. Pare tot mai adâncă prăpastia între trăirile emoționale ale dânselor și gândirea rațională masculină. Și mai frustrantă este realizarea faptului că, la nivel profund, ambele tabere au aceleași nevoi și frici, iar această conștientizare vine (dacă se mai întâmplă asta) doar după o dureroasă serie de lupte ”la baionetă”.

Tu ce stii despre mostenirea ta?

Tu ce ştii despre moştenirea ta?
by Mihaela Cojan psihoterapeut în supervizare

În procesul autentic al autocunoaşterii, dincolo de identificarea punctelor forte şi mai puţin forte ale tale, a credinţelor despre viaţă şi lume mai mult sau mai puţin limitative pentru tine, un aspect esenţial ţine de a-ţi cunoaşte trecutul,”moştenirea”.
Când încă eşti singur (necăsătorit), este important să conştientizezi ce modele ai preluat din familia de origine. Ce valori şi credinţe ţi-au insuflat ai tăi, ce feluri de a iubi ai văzut, ai experimentat, ce moduri de a comunica şi de a exprima emoţii au existat, ce recompense şi pedepse s-au aplicat, ce reguli scrise şi nescrise ai preluat şi duci cu tine mai departe. Căci toate acestea vor avea efecte asupra felului în care îţi vei construi viaţa, sau a felului în care viaţa te va construi pe tine.

Prea multa...femeie – Episodul 2

Prea multă...femeie – Episodul 2
by psihoterapeut in supervizare Raluca Ferchiu

În articolul de săptămâna trecută vorbeam despre faptul că noi, femeile, ne implicăm mai mereu prea mult, vorbim prea mult, analizăm prea mult și așa mai departe. Dar haideți să vedem cum am ajuns să facem asta. De ce suntem prea multă...femeie și de unde știm ce înseamnă să fii femeie.

La întrebarea ”Ce înseamnă să fii femeie?” am putea obține de fiecare dată răspunsuri diferite. Și este adevărat că fiecare femeie are propriul răspuns. Dar în funcție de ce considerăm ceva a fi feminin sau nu? Dacă stăm să analizăm modul în care se naște răspunsul la această întrebare, vom găsi asemănări izbitoare cu generațiile din spatele nostru, în fiecare familie în parte. În toată perioada în care ne dezvoltăm și ne maturizăm, ne putem construi o ”definiție” destul de acoperitoare referitor la cum să fii o femeie ”adevărată” (de parcă dacă nu respecți definiția, nu ești ”adevărată”, dar despre asta în episodul următor). Această definiție cuprinde: cum se comportă o femeie în relațiile familiale, în relația de cuplu, în societate, cum își dezvoltă (sau nu) o carieră, cum se îmbracă, cum se exprimă, cum face mâncare/ curățenie, cum își crește și educă copiii etc. De fapt, dacă ne oprim un moment și analizăm toate informațiile pe care le-am primit din jurul nostru, de la părinți, bunici, rude din familia extinsă, prieteni, cunoscuți, profesori, colegi, putem fiecare dintre noi să scriem o întreagă carte despre ”Femeie – cât, cum, unde, cu cine, de ce ... trebuie să...”.

Sunt pur si simplu special(-a)!

Sunt pur şi simplu special(-ă)!
by psihoterapeut în supervizare Mihaela Cojan

După ce ieşi cu bine sau mai puţin bine din ceea ce ar trebui să fie pentru noi toţi perioada cea mai frumoasă a vieţii - copilăria, te îndrepţi cu paşi hotărâţi şi grăbiţi spre mirajul adolescenţei. Vârsta magică a primelor revendicări, a primelor cuceriri şi a primei eliberări. Dincolo de rebeliunea resimţită de părinţi cu mai multă sau mai puţină forţă în funcţie de câtă încredere şi independenţă au ştiut sau au vrut să ne dea, adolescenţa presupune şi o primă criză puternică de identitate. Acum apare obsesiv întrebarea „Cine sunt eu?” la care se adaugă şi „Prin ce sunt eu special?”. Există în noi toţi o dorinţă puternică de a ne simţi speciali. Problema e că, prin permanenta comparaţie cu ceilalţi, de foarte multe ori ajungem să ne simţim exact invers. Şi astfel această criză de definire a propriei identităţi, care se vrea super şi în mod pozitiv deosebită de ceilalţi se prelungeşte dincolo de 18 ani.

De ce femeile insala si barbatii nu prea

De ce femeile înșală și bărbații nu prea
by psihoterapeut în supervizare Mădălina Belcescu

Știu că v-am făcut curioși cu titlul de mai sus. Toată lumea știe că e de fapt invers, că femeile nu înșală niciodată, ca să nu generalizăm, să spunem că înșală foarte rar, iar acele femei care fac lucrul acesta, sigur e ceva în neregulă cu ele.

Dar nu vi se pare că e ceva în neregulă cu imaginea aceasta? Că acest stereotip care predomină în continuare nu face decât să pună din nou femeia în aceeași postură pasivă, în care bietei femei nici prin vârful părului nu i-ar trece o asemenea absurditate? Că ideea aceasta care se menține la nivelul mentalității colective denigrează bărbații de lângă noi, le anihilează conștiința, raționalitatea și emoțiile și îi reduce la rangul „Penis erectus” și cam atât?

Cat de independent esti ? Episodul 2 – Insightul

Cât de independent ești ? Episodul 2 – Insightul
by psihoterapeut Livia Băeţica

Independența și libertatea sunt pentru unii dintre noi valori personale, conform cărora ne conducem viața. Chiar și societatea contemporană promovează individualismul, realizarea personală, să fii open-minded, mai mult decât apartenența la o comunitate și supunerea față de normele impuse de aceasta.

Toate bune și frumoase până acum, însă când cauți mai profund în interiorul tău, când devii conștient de felul în care reacționezi zi de zi, s-ar putea să descoperi că nu ești atât de liber cum credeai. Nu ești liber față de propria personalitate și față de propriul fel de a fi. Sunt atât de multe lucruri pe care le facem în mod automat. Te poți surprinde cum faci fix ce nu ți-ai dori, cum reacționezi ca părinții tăi, sau altcineva din familie, așa cum am explicat în articolul anterior. Poate îți pierzi firea și îți critici copiii sau partenerul, exact așa cum fac părinții tăi, deși tu ti-ai zis că nu vei fi niciodată ca ei. Cum să nu te înfurii când vezi cum devii fix ce nu îți doreai să fii?

Prea multă...femeie

De foarte multe ori, în cabinet, vorbesc cu femeile care vin la terapie, despre rolurile lor de zi cu zi – rolul de soție, de mamă, de fiică, de profesionistă sau de femeie și despre modul în care se pot îmbina toate aceste roluri, astfel încât să nu te simți copleșită. Cum le îmbinăm? Cum știm dacă rolurile ne controlează pe noi sau noi suntem cele care alegem când și cum să apară în viața noastră? Provocarea cea mai mare este că nu găsim nicăieri o rețetă a succesului, nu există așa ceva și suntem puse în situația de a ne găsi noi echilibrul între mulitudinea de roluri pe care le jucăm zilnic. Cred că întrebarea de la care putem porni este cât de fericite, liniștite suntem și dacă există lucruri sau activități pe care ni le-am dori, dar renunțăm la ele în favoarea altor priorități sau a altor persoane.

Seria FREE WOMAN

Seria de workshop-uri FREE WOMAN se adresează tuturor femeilor care își doresc să se simtă bine în propria piele, care vor să învețe să-și găsească echilibrul în multitudinea de roluri pe care le joacă zi de zi și care vor să descopere metode de relaxare pentru a se elibera de stresul cotidian. FREE WOMAN a pornit de la nevoile femeilor de a se simți împlinite și de a putea face față presiunilor zilnice. De multe ori, cei din jur vin cu cerințe pe care femeile, din dorința de a menține un echilibru în relațiile lor, încearcă să le satisfacă, chiar dacă uneori devine împovărător sau nu le mai rămâne timp pentru a se îngriji și de propria persoană.

Tanar si ne...vinovat 4

Tânar și ne...vinovat 4
by psihoterapeut sub supervizare Adrian Stogrea

Am văzut așadar, că obiectivul principal al eului este cel să ne mențină vinovați, astfel justificându-și existența. Ne spune că vom reuși să scăpăm de vinovăție dacă negăm prezența ei în noi, o vedem în altul și apoi atacăm persoana respectivă. Ceea ce nu ne spune, este că de câte ori atacăm pe cineva, sfârșim prin a ne simți și mai vinovați, ciclul reluându-se cu o intensitate și mai mare și cu o nevoie sporită de a ataca.

Acest ciclu vinovăție-atac are o dinamică și o semnificație deosebită atât la nivel individual, în relațiile familiale, de cuplu dar și la nivel colectiv. Evenimente de gravitatea celor petrecute în lume, în ultima perioadă, scot în evidență aceste resorturi interioare, la nivelul subconștientului colectiv (național, rasial sau confesional).

Reteta fericirii!

Reţeta fericirii!
by psihoterapeut în supervizare Mihaela Cojan

O, da! Încă un articol despre fericire! Dar chiar credeaţi că voi scrie o reţetă? Sunt convinsă că nu. Aţi fost doar curioase sau curioşi, ca orice om, de altfel, atunci când vine vorba de fericire. Oricum o “luăm”, o întoarcem, o analizăm tot acolo ajungem. În fiecare zi, prin fiecare acţiune pe care o facem şi în fiecare persoană pe care o întâlnim nu căutăm decât asta: să fim fericiţi. Doar că nu conştientizăm acest lucru în fiecare secundă.

Da, s-au scris şi se vor mai scrie sute, mii şi milioane de articole pe acest subiect, pe cât de fascinant şi de dorit, pe atât de greu de definit şi de stăpânit. De atatea mii şi mii de ani ne aflăm în căutarea fericirii... Oare când o vom găsi cu adevărat? Cu totii am avut, avem şi vom avea scurte momente de fericire dar când vom găsi “adevarata” fericire?

Sa ma intreb si sa inteleg

Să mă întreb și să înțeleg
by psihoterapeut în supervizare Mădălina Belcescu

Azi sunt cutremurată de evenimentele din Belgia. Poate și pentru că e cel mai recent dintr-o serie de astfel de evenimente, la fel de surprinzătoare și de grave.

Cred că e surprinzător că războiul acesta dintre două lumi a devenit foarte prezent și real. De altfel, gravitatea evenimentului nu cred că poate fi măsurată, așa cum se întâmplă în media, prin numărul de victime; victimele vor fi mereu copiii, partenerii sau părinții cuiva. Alarmant mi se pare faptul că trăim într-o lume în care unii oameni sunt dispuși să omoare și mai ales să SE omoare pentru a demonstra că ei au dreptate, pentru a arăta că zeul lor e mai puternic decât al altora, pentru a transmite un mesaj de putere și curaj pentru cei rămași, fie că sunt ai lor sau ai „dușmanilor”. Și îmi dau seama că mi-e foarte greu să integrez această judecată în propriul meu sistem de credințe pentru că „îmi dă eroare în sistemul mental” de fiecare dată.

Cat de independent esti? - Episodul 1 – Constientizarea

Cât de independent ești? - Episodul 1 – Conștientizarea
by Psihoterapeut Livia Băețica

Unii în adolescență, alții poate mai târziu, am început să ne dorim să ne căștigăm independența față de familie și am început să luptăm pentru ea, fiecare în felul lui. Fie ne-am revoltat când ni se cerea să fim la o anumită oră în casă, fie am luptat pentru dreptul de a merge la discotecă, fie orice ar fi zis părinții aveam altă părere și țineam cu tot dinadinsul să ne-o exprimăm.

La un moment dat am plecat din cuibul părintesc, hotărâți să ne croim propriul drum în viață, diferit de cel al părinților, căci, nu-i așa, noi știm ce este mai bine pentru noi. Poate părinții doreau să ne facem medic sau preot, meserii bine plătite și cu statut social, iar noi am ales cu totul altceva. Poate doreau să stăm cât mai aproape de ei, în același oraș, să vină mama cu oala cu sarmale la noi și să ne calce rufele, iar noi am ales să stăm cu chirie, în alt colț al țării.