Categorii

CHANGE the STORY! Schimbarea vine de la TINEri!
by GAMMA Projects & Research

Asociația Institutul de Cercetare și Studiul Conștiinței Cuantice – Gamma Institute, departamentul Gamma Projects&Research implementează în perioada aprilie 2018 – aprilie 2019 proiectul ”CHANGE the STORY! Schimbarea vine de la TINEri!” (CIVIC_2017_118) – proiect finanțat de către Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC), prin linia de finanțare Fondul pentru Inovare Civică. În cadrul acestui proiect, se va organiza o campanie de informare și prevenție în 6 unități de învățământ din municipiul Iași, în vederea diminuării fenomenului de bullying în mediul școlar.

Decizia de a mă schimba
by psih. Diana Ciubotaru

Poate ieri sau acum câteva minute am decis să mă schimb, și acum urmează să-mi mențin schimbarea. Mintea mea va părea inițial bucuroasă de decizia mea. Îi place ideea că va scăpa de suferințele sau blocajele zilnice sau că va fi ușurată și eliberată de emoțiile care o împiedică să lucreze și să raționeze - tristețe, durere, vină, furie, frustrare, neputință și altele din aceeași gamă.

Prințesa și firul de iarbă

Într-o țară nu prea îndepărtată de a noastră, trăia odată o prințesă, despre care nu se puteau spune prea multe lucruri, pentru că nimeni n-o cunoștea prea bine. Credem că nici ea nu se cunoștea prea bine, de vreme ce, din aproape toate faptele ei, reieșea totdeauna doar un singur lucru, anume că nu știa să dea sarcini celor din jur.

Prințesa nu găsise slujbași care să execute așa cum voia ea treburile de fiecare zi, așa că se ocupa singură de tot ce ținea de administrarea împărăției, de la cele mai simple activități de menaj, până la cele mai complicate legi de gospodărire. Spinarea i se cocoșase și, uneori, chiar uita să mănânce de ocupată ce era. În plus, mereu îi veneau în minte tot felul de idei și de născociri. Prințesa rămânea adesea în urmă cu treburile casnice pentru că nu era în stare să le facă singură pe toate deodată. La drept vorbind nu avea deloc o viață de prințesă.

Poveste terapeutică: Maimuța care se credea copac

”Odată demult, o maimuță viețuia într-un copac unde se obișnuise așa de bine, încât ajunsese să se creadă chiar ea însăși copac. Tare ciudat și de necrezut părea acest lucru! Maimuțica stătea în copac cât era ziulica de lungă și nu cobora de acolo nici noaptea. Zi și noapte stătea în copac și nimeni nu i-a spus niciodată că ea nu era de fapt copac. Nici copacul nu voia să-i spună nici măcar în șoaptă că ea nu era copac, pentru că pe el îl amuza teribil și i se părea chiar un compliment plăcut faptul că această maimuțică se credea copac. Așa că mai departe, maimuțica se lăsa legănată în vânt printre crengile lui.

În pădurea aceea nu se găsea nicio oglindă, așa că nu era nicio posibilitate pentru maimuțică să-și dea seama că ea arăta cu totul altfel decât un copac. Părea foarte mulțumită că stă în copac. Totuși, pe undeva, în adâncul sufletului ei, parcă simțea că-i lipsește ceva și că viața ei era prea legată de copac într-un fel ciudat și chiar nepotrivit.

Familia pe axa timpului
by psih. Raluca Ferchiu

Din ce în ce mai des mă întreb cum ar fi lumea, viața de zi cu zi, dacă am fi cu adevărat prezenți în viața noastră și a celor din jurul nostru, dacă ne-am conecta cu noi înșine și cu ceilalți, dacă ne-am pune mai des întrebări despre evoluția noastră și dacă am căuta cu mai mare ardoare, răspunsurile. Mă întreb ce am avea nevoie să știm pentru a fi atenți la modul în care ne trăim viața. Sunt psihoterapeut de familie și rolul acesta mă pune în poziția de a reflecta, de a analiza și de a observa interacțiunea dintre oameni, conexiunea și modul în care evoluează unii alături de alții, în familie. Și ce observ? Din ce în ce mai multe familii în care membrii se luptă unul alături de celălalt pentru a trece de dificultățile pe care le întâmpină, dar uită să se uite unul la celălalt și să se ia de mână pentru a face trecerea mai ușoară. Familii în care oamenii tânjesc unii după ceilalți, dar nu au curajul de a-și exprima vulnerabilitatea și de a cere ajutor celor cu care, de fapt, au hotărât, la un moment dat, că vor fi o familie. 

Cum îmi pregătesc copilul pentru prima întâlnire cu psihologul
by psih. Raluca Ferchiu

Să te adresezi unui psiholog nu e întotdeauna o decizie ușoară, mai ales dacă luăm în calcul semnificația acestei decizii în istoria familiei: că doar cei cu probleme serioase/ grave merg la psiholog, că nu-ți poți rezolva singur problemele sau că nu e ok să-ți împărtășești necazurile cuiva străin.

Cu toate acestea, asumarea primei vizite la psiholog este primul pas pe care îl poți face pentru schimbarea pe care ți-o dorești, pentru tine sau pentru întreaga ta familie. Iar acest lucru poate însemna inclusiv vizita copilului tău la psiholog. Dacă nu știi cum să-i explici sau cum să-l pregătești pentru această întâlnire, iată câteva sugestii:

Cele 5 însușiri ale copiilor autonomi
by psih. Raluca Ferchiu

De foarte mute ori, părinții care vin în cabinetul de psihoterapie spun că și-ar dori ca copilul lor să fie independent, să nu se lase atât de mult influențat de grupul din care face parte și să aibă siguranța că poate decide pentru el în cunoștință de cauză. Dar pentru a fi independent atunci când este mai mare, copilul are nevoie să-și cultive această trăsătură încă din mica copilărie. Odată ce copiii se obișnuiesc cu folosirea dialogului interior, își creează două caracteristici: un puternic simț al sinelui și o puternică dorință de a face parte dintr-un grup. Din aceste două caracteristici, se dezvoltă 5 însușiri care-i definesc drept ființe autonome.