Terapia narativă de cuplu
Astăzi vă invitam să reflectați asupra temei din aceasta lună, Școala narativă de cuplu.
Autorii acestui curent sunt Jill Freedman și Gene Combs, un cuplu deosebit pe care am avut privilegiul să-l cunosc personal și să particip la workshop-urile lor în 2005 în cadrul unui Congres Internațional al Terapiei de familie în Olanda.
Din start, mix-ul dintre blândețea si fermitatea discursului lor, m-au cucerit. Cu o atitudine autentică, simplă și deschisă au dat tuturor participanților cheia relaționării cu un cuplu din perspectiva terapiei narative. Voi trezi curiozitatea voastră cu câteva recomandări pe care ei le dau terapeuților în sensul de a reflecta asupra propriilor lor acțiuni și discursuri interioare și de a le lăsa să evolueze în permanență, pentru a nu deveni autolimitative. Jill Freedman și Gene Combs și-au ancorat terapia în construcționismul social și postmodernism. Subliniază mereu în cărțile lor, felul în care practica clinică e puternic influențată de atitudinile legate de societate, discursul social dominant și miturile care populează conștiința socială la un moment dat. Sper că acest scurt preambul să vă deschidă gustul spre studiul acestui curent în terapia sistemică.
Iată întrebările lor, ca niște porți deschise către tine, terapeutul în permanentă reconstrucție și schimbare:
- Cer eu clienților mei să-mi descrie mai mult decât o realitate?
- Ascult, ca și cum aș vrea să înțeleg cum a fost construită social realitatea experiențială a acestei persoane?
- Limbajul cui este “privilegiat” aici? Fac eforturi să accept și să înțeleg descrierea lingvistică a acestei persoane? Dacă îl corectez sau accentuez felul meu de exprimare, oare de ce fac asta? Care sunt efectele diverselor diferențieri lingvistice care apar în conversația terapeutică?
- Care sunt poveștile care sprijină poveștile acestei persoane? Există povești dominante care ar oprima sau limita viața acestei persoane? Ce povești neglijate, marginalizate aud acum? Sunt ele cumva chei ale unor povești marginalizate care încă nu au fost spuse? Cum aș putea invita această persoană să se angajeze într-un act de ‘’insurecție a cunoștințelor ’’ în jurul acestor povești marginalizate?
- Mă focusez mai mult pe înțeles decât pe “fapte”?
- Evaluez (eu) această persoană sau o invit să evalueze o gamă largă de lucruri (cum merge terapia, direcții preferate în viață)?
- Îmi plasez opinia în experiența mea personală? Sunt transparent legat de contextul meu, valorile și intențiile mele astfel încât, acea persoană poate evalua efectele subiectivismului meu?
- Sunt prins în capcana gândirii patologizante sau normative? Definim problemele colaborativ, bazându-ne pe ceea ce este problematic în experiența acestei persoane? Mă țin la distanță de ipotezele și teoriile de “tip expert” (care mă pun în poziția de expert)?
Aceste întrebări sunt extrase din cartea “Narrative Therapy. The Social Construction of Preffered Realities" pg. 40-41 (1996, A Norton Proffesional Book)
Terapia natativă de cuplu este abordată în curricula Școlii Sistemice de Formare împreună cu alte curente terapeutice incitante ce oferă instrumente eficiente terapeutului care lucrează în contextul social actual.
Succes.
Pentru alte întrebări și detalii ne puteți contacta la contact@scoala-sistemica.ro sau la telefon 0742094746
Diana Ciubotaru formator Scoala Sistemică de Formare IAŞI
Comentarii
Ioana Link permanent
Ioana Link permanent
Pagini
Adaugă comentariu nou