Grația divină se face cunoscută prin rugăciune, prin faptul că-ți oferă o senzație de pace la care nu poți ajunge dacă îți spui: arelaxeaza-te”. Pentru a cunoaște grația direct și pe deplin, trebuie să-ți îndrepți atenția spre interior.
Gândiți-va, de exemplu, la natură bucuriei. A spune cuiva care este trist, să-și aimagineze că e bucuros”, este că și cum i-ai spune cuiva care vorbește numai engleză, să înceapă dintr-o data să vorbească hindusa. Ce anume ar trebui această persoană să-și închipuie, când încearcă să asimta” bucuria? Poezia? Apusuri de soare în Malibu? Momentul când este copleșit de cadouri de ziua ei? Oare această este semnificația bucuriei? Dacă îți lipsește experiență bucuriei, atunci a încerca să ți-o imaginezi până numeri la trei, sau că exercițiu terapeutic, este absurd. Nu se poate. Bucuria este un har divin, pe care trebuie să-l trăiești în contextul vieții tale.