Nu încă…
by psihoterapeut în supervizare Mădălina Belcescu
Nu cu mult timp în urmă m-am căsătorit. De atunci lumea mă tot întreabă dacă mă simt diferit. De parcă din acea zi am pătruns cumva într-o nouă dimensiune – a oamenilor căsătoriți, „la casa lor”, cum s-ar zice. Nu, nu mă simt diferit. Cel puțin nu încă.
Dintotdeauna am știut că fiecare persoană are ritmul său. Mint, n-am știut asta dintotdeauna, am învățat-o pe parcursul întâlnirilor din cabinetul de psihoterapie. Am aflat că deși norma socială ne spune că o dată cu o anumită vârstă vin alte etape ale vieții de familie, norma aceasta nu te influențează decât dacă te lași tu afectat de ea, dacă tu ca individ crezi că ar trebui să te încadrezi în ea – să fii căsătorit(ă) până la o anumită vârstă, să ai copii, să îți cumperi o casă, mașină, să ai un anumit tip de job, etc. Puțini dintre noi îndrăznesc să NU se încadreze în normă și habar n-am dacă asta e bine sau rău, nu asta contează. Dar dacă ești de o bună bucată de vreme într-o relație pe care nu ai oficializat-o, asta nu înseamnă că ești rebel. Tot în normă ești, tot de regula aceea depinzi – cea care îți spune că ar trebui să fii deja căsătorit(ă) la vârsta asta, doar că alegi cu bună știință să o încalci. E ca și cum știi că ar trebui să oprești la STOP dar nu o faci, pentru că nu era nimeni. (Acum gândiți-vă câți rebeli sunt pe șosele și eventual dacă sunteți unul dintre ei.)