Exerctiu de astăzi - ZAZEN
Persoanele Zazen spun să stai doar, fără să faci nimic. Cel mai greu lucru din lume este să stai doar, fără să faci nimic. Dar, odată ce te-ai desprins, dacă stai așa timp de câteva luni fără să faci nimic timp de câteva ore în fiecare zi, încet-încet, multe lucruri se vor întâmpla.
Vei fi somnoros, vei visa. Multe gânduri îți vor aglomera mintea, multe lucruri. Mintea va spune: "De ce îți pierzi timpul? Ai fi putut să mai câștigi bani. Cel puțin ai fi putut să te duci la un film, să te distrezi, te-ai fi putut relaxa și ai fi putut bârfi. Te-ai fi putut uita la televizor sau ai fi putut asculta radioul, sau cel puțin ai fi putut citi ziarul de astăzi. De ce să îți pierzi timpul?”
Al doilea pas este să pătrunzi în vis. Acum poți pătrunde în visare. A devenit realitate. Acum nu mai este o imaginație. Prin imaginație ai descoperit o realitate. Este ceva real. Totul conține lumină. Tu ești lumină, fără să fii conștient de acest fapt, pentru că fiecare particulă a materiei este lumină.
Pentru început, lasă-ți corpul să-și găsească o poziție confortabilă și relaxată, iar privirea ta să caute un punct situat la nivelul ochilor tăi… Privirea ta, acum, se focalizează pe acel punct, fără să clipească, ca și cum ar vrea să îl țină suspendat… Când ochii obosesc, fă totuși un efort pentru a-i mai ține câteva secunde deschiși, iar dacă oboseala este mare, atunci pur și simplu lasă-i să se închidă când vor ei… dar tu menține privirea ațintită în acel punct, ca și cum pleoapele tale ar fi transparente… Apoi, joacă-te puțin cu acel punct. Imaginează-ți că privirea ta îl poate deplasa foarte puțin la stânga… la dreapta… sus… jos… sau chiar ar putea să-l îndepărteze de tine cât de mult poate.
Glen Rein, dr. în biologie celulară, a conceput o serie de experimente pentru a evalua abilitatea vindecătorilor de a modifica sistemele biologice. De vreme ce ADN-ul este mai stabil decât alte substanțe precum celulele sau culturile bacteriene, a decis să dea vindecătorilor să țină în mâini tuburi de testare ce conțineau ADN (Mc Craty, Rollin, Mike Atkinson, D. Tomasino, 2003).
În termenii Sinelui nu există greșeli. Există doar dorința de a experimenta o situație și de a invăța din ea. De a o arhiva în minte sub forma înțelepciunii, după ce ai gustat emoția adiacentă ei.
Am să-ți spun povestea maimuței închise într-o cămăruța din turnul unui castel. Nimic nu se întâmpla în cameră aceea, iar maimuța era neliniștită. Ea se putea distra doar mergând la fereastră și privind lumea de afară. Această activitate i-a captat atenția pentru o vreme, dar apoi a început să se gândească la situația să. Cum de ajunsese în acest turn? De ce fusese prinsă și închisă aici? Dispoziția ei a început să se schimbe. 
Lecția esențială în cadrul artei de a trăi pe care fiecare dintre noi se află aici ca să o învețe este aceea de a face orice se cere de la voi să faceți în fiecare situație, fără ca sarcina să se transforme într-un rol cu care vă identificați.
Sunteți ființe umane. Ce înseamnă aceasta? Arta de a trăi nu este o chestiune de control, ci de găsire a unui echilibru între uman și ființă. Mamă, tata, fiică, soție, tânăr, bătrân, rolurile pe care le jucați , funcțiile pe care le îndepliniți, orice faceți toate acestea țin de dimensiunea umană. Aceasta își are locul ei și trebuie onorată, dar nu este în sine suficientă pentru o relație sau o viață cu adevărat împlinite și semnificative. 
Majoritatea oamenilor sunt conștienți doar la un nivel periferic de lumea care-i înconjoară, mai ales dacă își duc existența între lucruri familiare. Cea mai mare parte a atenției le este absorbită de vocea din minte. Unii dintre oameni se simt mai vii când călătoresc și vizitează locuri necunoscute sau țări străine, căci atunci percepția senzorială, experiența ia în stăpânire o parte mai mare a conștiintei decât o face gândirea, iar ei devin mai prezenți. 
O străveche poveste sufită ne spune că într-un ținut din Orientul Mijlociu trăia cândva un rege care veșnic oscila între fericire și deznădejde. Cel mai neînsemnat lucru îi provocă supărare mare sau reacții extreme, iar fericirea se transformă repede în dezamăgire și disperare. A venit și timpul când regele s-a simțit obosit de el însuși și de viață lui și a început să caute o cale de ieșire. 
Atunci când priviți noaptea cerul senin, ați putea foarte ușor realiza un adevăr totodată extrem de simplu și extraordinar de profund. Ce vedeți? Luna, planetele, stelele, fâșia luminoasă reprezentată de Calea Lactee, eventual o cometă sau chiar galaxia vecină Andromeda, situată la o distanță de două milioane de ani-lumina. Așa este, dar dacă simplificați și mai mult, ce vedeți? Obiectele care plutesc în spațiu. Așadar din ce este constituit universul? Din obiecte și spațiu. 
Este absolut clar că sufletul are mai multe niveluri, unul de suprafața și unul mult mai profund. La acest nivel profund, tot ce experimentam că fiind contradictoriu, bine și rău, de exemplu, este unul. Viață și moartea și boală și sănătatea sunt de asemenea parte din ceva mult mai mare. Este imposibil să prevezi profunzimile către care ne va conduce o constelație. Eu o experimentez seminar după seminar, cum se adâncește, dar nu pot s-o redirecționez sau s-o prevăd. 
Pe măsură ce arhitectura noastră cerebrală se transformă în circuite nervoase mai perfecționate și mai evoluate, iar vechile tipare sunt înlăturate, transmitem un nou semnal către celulele din organism. Pentru că toate celulele noastre sunt în contact direct cu țesutul nervos, pe măsură ce dezvoltăm noi circuite și destrămam vechile conexiuni sinaptice legate de șinele interior, organismul se modifică și devine altul la nivel celular.