SAS - Proiectul GAMMA - februarie IV
Fortificarea sistemului imunitar
Atunci când veți începe să vă locuiți corpul, veți observa alt beneficiu al acestei practici, vizibil în lumea fizică, și anume o fortificare considerabilă a sistemului imunitar. Cu cât aduceți mai multă conștiință în corp, cu atât sistemul imunitar devine mai puternic. Este ca și cum fiecare celulă se trezește și se bucură. Corpul iubește atenția acordată. Este și o puternică formă de autovindecare. Cele mai multe boli se strecoară pe nesimțite înăuntru atunci când nu sunteți prezent în corp. Dacă stăpânul nu este acasă, aici se instalează tot felul de caractere dubioase. Când vă locuiți corpul, oricărui oaspete nedorit îi va fi greu să pătrundă acolo.
SSF diviziune a ICSCC, organizează workshop-ul de dezvoltare personală, adresat publicului larg – “Vreau să iert și să fiu iertat”
Auzi vocea Sinelui? Câteva secrete...
Recomandarea acestei săptămâni este lectura cărții “Revoluția Conștiinței”, o carte scrisă de Erwin Laszlo, Stanislav Grof și Petter Russell ce reprezintă transcrierea unei discuții ce s-a născut din pasiunea lor pentru această topică fascinantă, Conștiință – Univers – Umanitate.
Pot spune că a fost o temă care a crescut în mine dintotdeauna, zi de zi, din momentul în care am început să fiu conștientă de mine.
Glen Rein, dr. în biologie celulară, a conceput o serie de experimente pentru a evalua abilitatea vindecătorilor de a modifica sistemele biologice. De vreme ce ADN-ul este mai stabil decât alte substanțe precum celulele sau culturile bacteriene, a decis să dea vindecătorilor să țină în mâini tuburi de testare ce conțineau ADN (Mc Craty, Rollin, Mike Atkinson, D. Tomasino, 2003).
În termenii Sinelui nu există greșeli. Există doar dorința de a experimenta o situație și de a invăța din ea. De a o arhiva în minte sub forma înțelepciunii, după ce ai gustat emoția adiacentă ei.
Am să-ți spun povestea maimuței închise într-o cămăruța din turnul unui castel. Nimic nu se întâmpla în cameră aceea, iar maimuța era neliniștită. Ea se putea distra doar mergând la fereastră și privind lumea de afară. Această activitate i-a captat atenția pentru o vreme, dar apoi a început să se gândească la situația să. Cum de ajunsese în acest turn? De ce fusese prinsă și închisă aici? Dispoziția ei a început să se schimbe. 
Lecția esențială în cadrul artei de a trăi pe care fiecare dintre noi se află aici ca să o învețe este aceea de a face orice se cere de la voi să faceți în fiecare situație, fără ca sarcina să se transforme într-un rol cu care vă identificați.
Sunteți ființe umane. Ce înseamnă aceasta? Arta de a trăi nu este o chestiune de control, ci de găsire a unui echilibru între uman și ființă. Mamă, tata, fiică, soție, tânăr, bătrân, rolurile pe care le jucați , funcțiile pe care le îndepliniți, orice faceți toate acestea țin de dimensiunea umană. Aceasta își are locul ei și trebuie onorată, dar nu este în sine suficientă pentru o relație sau o viață cu adevărat împlinite și semnificative. 
O străveche poveste sufită ne spune că într-un ținut din Orientul Mijlociu trăia cândva un rege care veșnic oscila între fericire și deznădejde. Cel mai neînsemnat lucru îi provocă supărare mare sau reacții extreme, iar fericirea se transformă repede în dezamăgire și disperare. A venit și timpul când regele s-a simțit obosit de el însuși și de viață lui și a început să caute o cale de ieșire. 
Atunci când priviți noaptea cerul senin, ați putea foarte ușor realiza un adevăr totodată extrem de simplu și extraordinar de profund. Ce vedeți? Luna, planetele, stelele, fâșia luminoasă reprezentată de Calea Lactee, eventual o cometă sau chiar galaxia vecină Andromeda, situată la o distanță de două milioane de ani-lumina. Așa este, dar dacă simplificați și mai mult, ce vedeți? Obiectele care plutesc în spațiu. Așadar din ce este constituit universul? Din obiecte și spațiu. 
Este absolut clar că sufletul are mai multe niveluri, unul de suprafața și unul mult mai profund. La acest nivel profund, tot ce experimentam că fiind contradictoriu, bine și rău, de exemplu, este unul. Viață și moartea și boală și sănătatea sunt de asemenea parte din ceva mult mai mare. Este imposibil să prevezi profunzimile către care ne va conduce o constelație. Eu o experimentez seminar după seminar, cum se adâncește, dar nu pot s-o redirecționez sau s-o prevăd. 
Pe măsură ce arhitectura noastră cerebrală se transformă în circuite nervoase mai perfecționate și mai evoluate, iar vechile tipare sunt înlăturate, transmitem un nou semnal către celulele din organism. Pentru că toate celulele noastre sunt în contact direct cu țesutul nervos, pe măsură ce dezvoltăm noi circuite și destrămam vechile conexiuni sinaptice legate de șinele interior, organismul se modifică și devine altul la nivel celular.