Blog

Furios sau calm intr-un conflict?
by psih. Luiza Brînză

Atunci când copiii (sau adulții) sunt furioși, cuvintele și reacțiile pot fi dintre cele mai puțin dorite.  Lipsa abilității de a controla starea, de a te liniști și de a lucra cu propria furie are efecte negative de durată; poate cel mai comun efect este acela de a deveni un adult căruia îi lipsesc relațiile semnificative. La copii, consecința directă a reacțiilor de furie este respingerea socială. Cu alte cuvinte, un copil lipsit de prieteni și de sprijinul grupului de egali duce la o viață mai puțin împlinită.  Si cum oamenii și relațiile din viața noastră sunt cel mai important predictor al stării de bine, al fericirii și al plenitudinii sau așa numitul ”well-being”, este de dorit să acordăm atenție modurilor de gestionare a furiei.

Cine sunt EU, de fapt? - workshop pentru adolescenți
by psih. Raluca Ferchiu

Fiecare are o poveste despre sine. O poveste formată în timp, din experiențe și interpretări ale experiențelor, trăiri, emoțoo, întâmplări, din modul în care ceilalți din jurul nostru reacționează și relaționează și din modul în care ne-am privit pe noi, în aceste experiențe. Dar dincolo de această poveste pe care ne-o construim despre noi, cine suntem, de fapt? Ce se află dincolo de comportamente, reacții, gânduri, credințe, emoții mai mult sau mai puțin exprimate? Înscrie-te!

Radacinile copilului meu - sau despre „datoria” de a respecta valorile, credintele si mostenirile emotionale ale familiei
by psih. Lavinia Gîtlan și psih. Adrian Stogrea

Mulți dintre noi am avut cel puțin un moment stop-cadru în care am realizat că retrăim o experiență din copilărie, una din cele pe care ne-am promis solemn că nu o vom trăi niciodată ca și adulți. Că acționăm, vorbim, gândim și simțim exact în modul în care ne-am jurat că nu o vom face niciodată. Ca și cum întreaga noastră ființă se află sub efectul unui resort profund și implacabil de puternic, al cărui mecanism este dincolo de orice posibilitate de control și dincolo de orice influență a propriei voințe.

Rădăcinile copilului meu - un workshop despre valori, credințe și moșteniri emoționale în familie
by psih. Lavinia Gîtlan și psih. Adrian Stogrea

Moștenirea înseamnă mai mult decât pământ, case, lucruri de valoare. Imaginează-ți că ai un cufăr în care găsești valori, credințe, obiceiuri și nenumărate feluri de a fi, de a-ți trăi viața, de a-ți crea relații. Iar pe parcurs acest cufăr este sursa ta principală de creație.  Îl deschizi de fiecare dată când ai nevoie, chiar fără să conștientizezi acest lucru. Acolo se află comoara ființei tale, o poți vedea după ce ai conștientizat că poți alege ce să folosești din el. Înscrie-te!

Cum ne iertăm părinții
by psih. Florina Pascariu

Deseori, unora li se întămplă să se maturizeze mai devreme și asta pentru că, copilăria pe care au avut-o nu a fost una prea fericită. Bineînțeles se poate întâmpla și invers (depinde de la caz la caz), ca adulții să se poarte ca niște copii. De pildă, unora li se întâmplă să se afle într-o situație mai dificilă, să aibă o problemă sau pur și simplu să li se dea o sarcină de rezolvat la serviciu și prima reacție sau primul gând pe care îl au, să fie „nu știu” sau „nu pot face acest lucru”, o stare de disconfort. 

Nu mai vreau să mă cert! - workshop pentru copii
by psih. Luiza Brînză

Mai devreme sau mai târziu, copiii întâmpină situații de nemulțumire sau dezacord. De regulă aceste situații le soluționează adulții aflați în preajmă. Dar ce se întâmplă atunci când copiii au conflicte? Știu ei să găsească o soluție potrivită pentru părțile implicate?  Înscrie-te!

Cum te prinde din urmă propria copilărie
by psih. Lavinia Gîtlan

Îndrăznesc să cred că majoritatea adulților (și aici mă includ și pe mine) uită uneori că au fost copii. Pare greu de crezut, în special pentru cei care au la rândul lor copii. Te gândești că pentru ei e mai simplu să-și amintească, doar se joacă toată ziua cu fiii sau fiicele lor. E ca și cum după ce scapi teafăr și nevătămat din adolescență, te încalți direct cu pantofi de adult și pornești pe drumul maturității. Și mergi așa pe repede înainte, încercând să bifezi cât mai multe obiective realizate, te mai împiedici, te scuturi, cum poți și cu ce resurse ai.  Copilăria devine un obiectiv îndepărtat, un capitol demult închis, cel puțin așa crezi și îți vezi în continuare de treburile de adult care ți-au acaparat toată viața. 

Puterea de vindecare a creatiilor copiilor
by psih. Luiza Brînză

Studiile arată că atunci când ne exprimăm prin artă (mișcare, desen, origami, ș.a.) are loc o echilibrare fiziologică interioară ce transpare în psihic, prin trecerea de la tensiune, stres, la liniște și armonie. La fel se întâmplă și cu copiii. Deseori, pentru ei este mult mai ușor să exprime în desen ceea ce simt, decât să vorbească despre sentimente (durere, furie, vinovăție, etc). Desenul și pictura oferă posibilitatea unei dezvăluiri dificile, acolo unde copilul nu găsește resurse de a le exprima verbal. Expresia artistică a unui copil este un ghid bun în conversația ulterioară, atât pentru părinte, cât și pentru specialist.

Bucură-te de trecut, ca să-ți îmbrățișezi familia în prezent
by psih. Lavinia Gîtlan

Câți dintre noi nu am fost în situația de a judeca trecutul, cu tot ce cuprinde el, părinți, bunici, întamplări neprevăzute și dureroase, tragedii, rude îndepărtate sau oameni care au avut un anumit rol în anii din urmă? Dacă tata nu ar fi avut ultimul cuvânt, poate acum eram în alt loc; dacă aveam mai mulți bani, făceam și eu mai multe lucruri; din cauza unchiului risipitor, familia a pierdut toată averea și tot așa mai departe, judecățile pot continua la nesfârșit.