Fac doar ce-mi place! – un workshop pentru copii, despre comportamente sanatoase
Fac doar ce-mi place! – un workshop pentru copii, despre comportamente sănătoase
Copiii învață comportamente, feluri de a fi și de a acționa dintr-o multitudine de surse. Ca părinte, ești conștient că din momentul în care cel mic părăsește siguranța căminului este expus la foarte multe informații. În societatea de azi, a devenit mult mai important să învățăm copiii cum să selecteze din tot ceea ce primesc, cum să aleagă ce e mai bun pentru ei și să le dăm voie să experimenteze ceea ce simt pentru a crea ancore sănătoase în viața de adult.
Modul lor unic de a se exprima și de a învăța sunt factori care influențează în variantă decisivă aproape, tipul de alegeri a timpului liber, a activităților și chiar a persoanelor cu care socializează.
La mulți ani COPII!
Ajuta-ti copilul, intelegându-l!
FREE PARENT 
Despre copii mici si parinti care au crescut MARI
Fii prezent în viața ta!
Modul în care ne lansăm în viață ne va rămâne întotdeauna întipărit în minte – de la prima chirie, prima mâncare arsă, prima curățenie generală fără de care nu se mai putea trăi, până la sentimentul interior de libertate combinat cu teama de a nu greși în alegerile pe care le facem.
Fiecare părinte se confruntă cu momente dificile în care nu ştie cum să reacţioneze atunci când copilul lui pare să nu mai fie îngeraşul cel mic şi drăgălaş pe care îl ştia. Autocontrolul însă, ne ajută să reacţionăm aşa cum ne-am dori, şi nu după primul impuls, care nu întotdeauna are efectele scontate. Autocontrolul este abilitatea de a întinde o mână şi a-i înţelege pe ceilalţi, de a accepta şi de a scoate ce e mai bun din divergenţe, de a comunica sentimentele în mod direct, de a rezolva conflictele în moduri constructive şi de a te bucura de senzaţia de apropiere şi de legătura cu cei din jur.
Întâlnesc din ce în ce mai des oameni care spun că îşi doresc să facă ceea ce le place, că vor să-şi experimenteze limitele, dar au cumva regretul că nu au fost educaţi să spargă orice bariere pentru a-şi atinge scopurile. Teama de schimbare şi de necunoscut există în fiecare dintre noi şi de multe ori este mult mai comod să evităm acea emoţie negativă. Până la urmă, atât timp cât ne e bine, ce sens mai are să alergăm după vise fără siguranţa că duc la ceva şi mai bun? Dar în acelaşi timp, ne dorim ca, copiii din jurul nostru să fie motivaţi, să lupte pentru ceea ce-şi doresc, să-şi exprime părerea şi să facă tot ce le stă în putinţă pentru a fi fericiţi. 
”Pariez că dacă i-aș întreba pe majoritatea copiilor de vârsta ta ce cred despre reguli, ar strâmba din nas și ar spune că le urăsc. Ca atunci când părinții spun: ”Dacă vrei să te duci la film în după-amiaza asta, trebuie să-ți faci curat în cameră, asta e regula”, iar majoritatea copiilor răspund: ”Urăsc regulile!”.
Un bunic stătea împreună cu nepotul său pe o piatră, alături de un pârâu ce susura.
Cu siguranță, dacă veți fi atenți la vocabularul copiilor din jurul vostru, veți observa că au un cuvânt preferat - NU. Venind în cabinetul de psihoterapie, majoritatea părinților povestesc despre lupta crâncenă pe care o duc cu cel mai mare dusman al lor - NU-ul copilulul. Se întreabă ”De ce trebuie să spună Nu? De multe ori chiar vrea să facă un anumit lucru, dar mai întâi, invariabil, apare NU-ul”.
Oamenii, în general, sunt în căutarea unei relative stabilităţi în viaţa lor... vor să aibă o familie, o slujbă stabilă, îşi fac un anumit program, o rutină. Dar schimbarea apare inevitabil în vieţile tuturor, iar când dintr-o familie fac parte şi copiii, părinţii sunt nevoiţi să facă faţă nu doar schimbărilor personale, ci să le integreze şi pe cele ale partenerului, ale copiilor, precum şi schimbările de la nivelul ciclului de viaţa al familiei ca sistem. 
De cele mai multe ori, oamenii vin în terapie setaţi pe a-şi povesti nemulţumirile şi problemele. Este şi normal... Doar se adresează unui specialist pentru că nu găsesc o soluţie de ieşire suficient de bună într-o situaţie dificilă. Dar, analizând discursul cu care vin la prima şedinţă, observăm că viaţa lor, persoanele din jurul lor, relaţiile pe care le au, locul de muncă, copiii etc, toate capătă o nuanţă de gri (în cel mai bun caz). În momentul în care se văd puşi în faţa întrebărilor „Ce te mulţumeşte?”, „Pentru ce te simţi recunoscător?”, „Care sunt părţile bune din viaţa ta?”, rămân blocaţi şi nu ştiu ce să răspundă. Nu s-au mai gândit de mult timp la astfel de lucruri.
Copiii au o capacitate foarte mare de a se dezvolta pe mai multe planuri, de a desfăşura activităţi diverse, care implică creativitate, inteligenţă, sociabilitate, capacitate de adaptare şi multe altele. Auzim tot mai des în jurul nostru de copii care au rezultate excepţionale în diferite domenii. Pe lângă grădiniţă sau şcoală, mulţi copii merg la activităţi precum tenis, şah, dans, meditaţii, limbi străine, fotbal, karate etc, lista fiind foarte lungă. Dar oare cum îi modelează toate aceste activităţi pe copii?