Categorii

Asa cum sunt acum nu am mai fost niciodata!

cojan_mihaela.jpgAşa cum sunt acum nu am mai fost niciodată!
by psihoterapeut sub supervizare Mihaela Cojan

“Cine şi mai ales cum suntem? “ Asta-i întrebarea pe care v-o propun spre discuţie la întalnirea de joi,  21.01.2016,  în cadrul Atelierului practic de autocunoaştere,  desfăşurat la Gamma Clinic Psychology din Iaşi,  începând cu ora 18.00.  Este o întrebare pe care ar trebui să ne-o punem cu toţii, din când în când. Aşa cum periodic mai mergem şi pe la medic pentru câte un control, la fel de bine ne-ar prinde şi o verificare periodică a ceea ce suntem sau credem că suntem. 

Termenul de garantie al rezolutiilor din noul an

ady1_2.jpgTermenul de garanție al rezoluțiilor din noul an
by psihoterapeut sub supervizare Adrian Stogrea

Trei săptămâni...aceasta este durata medie a schimbărilor generate de deciziile entuziaste luate in noaptea dintre ani, cel puțin așa spune statistica. Deci, ar mai fi cam 6 zile până se poate găsi un loc de parcare în zona sălilor de fitness.
Cu toții ne propunem planuri personale mărețe pentru noul an: nu mai fac excese, mă las de fumat, mănânc sănătos, rup cu sala, nu mai pun botul la isteriile șefului, slăbesc măcar un sfert de quintal, programez vacanța aia mult amânată, petrec mai mult „timp de calitate” cu familia, sunt mai bun , mai  amabil, cresc doza de spiritualitate, mustesc de iubire necondiționată, îi accept pe toți așa cum sunt și poate chiar o sun mai des pe mama. Și nu doar ceva din listă, musai le fac pe toate!

Termenul de garantie al rezolutiilor din noul an

Termenul de garanție al rezoluțiilor din noul an
by psihoterapeut sub supervizare Adrian Stogrea

Trei săptămâni...aceasta este durata medie a schimbărilor generate de deciziile entuziaste luate in noaptea dintre ani, cel puțin așa spune statistica. Deci, ar mai fi cam 6 zile până se poate găsi un loc de parcare în zona sălilor de fitness.

Cu toții ne propunem planuri personale mărețe pentru noul an: nu mai fac excese, mă las de fumat, mănânc sănătos, rup cu sala, nu mai pun botul la isteriile șefului, slăbesc măcar un sfert de quintal, programez vacanța aia mult amânată, petrec mai mult „timp de calitate” cu familia, sunt mai bun , mai  amabil, cresc doza de spiritualitate, mustesc de iubire necondiționată, îi accept pe toți așa cum sunt și poate chiar o sun mai des pe mama. Și nu doar ceva din listă, musai le fac pe toate!

Asa cum ma vad eu, nu ma vede nimeni!

cojan_mihaela_1.jpgAşa cum mă văd eu, nu mă vede nimeni!
by psihoterapeut în supervizare Mihaela Cojan

În dezvoltarea personală un rol esenţial îl are procesul de autocunoaştere. Şi nu întâmplător am folosit cuvântul proces, pentru că este vorba de o acțiune continuă şi periodică de revizuire şi reconstruire a imaginii pe care ne-am creat-o despre noi de-a lungul timpului, încă din copilărie. Pornind de la cum ne descriau  şi caracterizau părinții şi continuând mai apoi cu profesorii şi alți adulți sau copii ce ne-au marcat existenţa într-un fel sau altul, ajungem să ne construim o imagine despre noi mai mult sau mai puţin pozitivă şi mai mult sau mai puţin congruentă.

Astfel ne credem mai mult sau mai puţin capabili, mai mult sau mai puţin performanţi sau mai mult sau mai puţin "iubibili". În practica mea ca psiholog, lipsa încrederii în forțele proprii şi o imagine nu prea buna despre sine sunt printre cele mai frecvente probleme pe care le întâlnesc. Iar ele genereaza alte probleme: nereuşite profesionale, dificultăţi de relaţionare şi comunicare atât in societatea extinsă cât şi în familie sau în cuplu, retragere si autoizolare,mergând până la sentimente profunde de insatisfacţie atât pe plan personal cât şi socio-profesional.
În acelasi timp însă, printre toate aceste probleme eu vad şi un potenţial insuficient explorat si exprimat. 

Monogamia – o poveste fara sfarsit

jescu_0.jpgMonogamia – o poveste fără sfârșit
by psihoterapeut în supervizare Mădălina Belcescu

Toate poveștile pe care le citeam în copilărie (cel puțin cele cu prinți și prințese) se terminau cu ”au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”. Iar fraza aceasta m-a făcut mereu să mă gândesc la cum o fi traiul acesta fericit, experimentat în cel puțin doi, cine știe până când? Ce anume îi determină pe doi oameni să își pună la comun visele, speranțele și energia pentru a experimenta fericirea împreună?

Sa meditam un pic

livia_2.jpgSă medităm un pic 
by psihoterapeut Livia Băeţică

În ultimul timp sunt tot mai multe articole pe Internet despre meditație, tot mai multe workshopuri pe această temă. Par interesante, intuim că este bună la ceva meditația. Cel puțin este în trend. Și ne trezim zicând: „Vreau și eu! Dar cum se face practic? Și, până la urmă, la ce folosește?”

Nu este de mirare că suntem un pic împrăștiați având în vedere multitudinea de metode și tehnici reunite sub numele de „meditație”. Ce au în comun toate acestea este capacitatea de a schimba starea de conștiință, de a ieși din modul obișnuit de funcționare a creierului în unde beta, specific stării de veghe, când gândim și rezolvăm probleme. 

Ajuta-ti copilul, intelegându-l!

20151201_105026-1_10.jpgAjuta-ti copilul, intelegându-l!
by psihoterapeut in supervizare Raluca Ferchiu

În cele mai multe dintre situații, relaționăm cu cei din jurul nostru bazându-ne pe ceea ce vedem la celălalt, pe aspectele concrete și vizibile pe care le putem observa – comportament, atitudine, conținutul mesajului transmis etc. Dar oare ceea ce este vizibil este tot ce are celălalt de transmis? Cu siguranță mai există ceva în lumea luiinterioară care îl determină să se comporte într-un anumit mod. Iar abilitatea de a fi empatici, de a ne pune în papucii celuilalt, este cea care ne-ar putea ajuta să-l înțelegem și să ne conectăm reciproc la un nivel mult mai profund.

Invata-ti copilul ce inseamna acceptarea si valorizarea

20151201_105026-1_8.jpgÎnvaţă-ţi copilul ce înseamnă acceptarea şi valorizarea
by psihoterapeut in supervizare Raluca Ferchiu

Indiferent de vârstă, una din întrebările pe care ni le punem adesea este cum anume vom face faţă provocărilor care se ivesc în drumul nostru. Iar dacă eşti părinte, cu siguranţă te întrebi cum să-ţi ajuţi copilul să facă faţă acestor provocări. Când este mic, este cumva mai uşor să îl ghidezi şi să îl ajuţi în diferite situaţii cu care se confruntă şi pe care este nevoit să le depăşească, dar va veni un moment în care va fi în poziţia de a decide pentru propria viaţă. Atunci intervine modul în care s-a obişnuit să gândească, încă de mic, adică obiceiurile mentale pe care şi le formează. Şi ce este mai exact, un obicei mental? Este tendinţa noastră de a gândi într-un anumit mod, iar în funcţie de acesta, trăim anumite emoţii şi ne comportăm într-un anumit fel. Iar obiceiurile mentale se învaţă, în special în interacţiunile timpurii cu ceilalţi şi mai ales cu părinţii, care sunt modele de comportament, gândire şi furnizori de principii de viaţă.

Anul Nou ... pe Nou sau pe Vechi?

cojan_mihaela_1.jpgAnul Nou ..... pe Nou sau pe Vechi?
by psihoterapeut sub supervizare  Mihaela Cojan 

Un nou an poate însemna continuarea firească a vieţii noastre aşa cum este ea, cu bune şi cu rele, cu suişuri şi coborâşuri, cu reuşite şi cu pierderi, sau poate însemna începutul unei noi vieţi: cea pe care ţi-o doreşti de fapt. Dar pentru a-ţi da seama în care dintre cele două ipostaze te afli e necesar mai întâi să te opreşti din tot ceea ce faci şi din tot ceea ce vrei să faci mai departe şi să te întrebi: Asta este viaţa pe care mi-o doresc?La care am visat?  Dacă răspunsul e afirmativ, evident, eşti unul din cei fericiţi si norocoşi, şi da, un nou an nu înseamnă decât o continuare firească. Dar ce ne facem atunci când răspunsul este negativ? 

Hai sa ne intalnim. Unde? In Fiinta.

foto_editata3.jpgHai sa ne intalnim. Unde? In Fiinta.
by psiholog Diana Ciubotaru

În contextul formării, am fost întrebată ce înţeleg eu prin FIINŢĂ. Vorbeam despre rolul terapeutului într-o școală de psihoterapie. Școala respectivă prin cadrul ei generos şi elegant mi-a dat o scuză bună să dezvolt filosofic mai mult acest aspect al Fiinţei ca instrument terapeutic.
Răspunsul meu m-a liniştit şi încărcat de putere. Fiinţa este Sinele, este acel aspect în care ne întâlnim toţi fără să ne invadăm sau cotropim unii pe ceilalţi. Este o stare, o dimensiune, este ceva-ul fundamental în care mă ancorez şi ne ancorăm, fără să fim dependenţi unii de ceilalţi.

 

Hai sa ne intalnim. Unde? In Fiinta.

foto_editata3.jpgHai sa ne intalnim. Unde? In Fiinta.
by psiholog Diana Ciubotaru

În contextul formării, am fost întrebată ce înţeleg eu prin FIINŢĂ. Vorbeam despre rolul terapeutului într-o școală de psihoterapie. Școala respectivă prin cadrul ei generos şi elegant mi-a dat o scuză bună să dezvolt filosofic mai mult acest aspect al Fiinţei ca instrument terapeutic.
Răspunsul meu m-a liniştit şi încărcat de putere. Fiinţa este Sinele, este acel aspect în care ne întâlnim toţi fără să ne invadăm sau cotropim unii pe ceilalţi. Este o stare, o dimensiune, este ceva-ul fundamental în care mă ancorez şi ne ancorăm, fără să fim dependenţi unii de ceilalţi.

 

Scurt articol la inceput de an

jescu.jpgScurt articol la început de an
by psihoterapeut în supervizare Mădălina Belcescu

La început de an, ca și la început de săptămână, lucrurile se pornesc mai greu. Pentru unii din noi, începutul de an debutează cu reflecție. Cu nu foarte mult timp în urmă, deci, cel mai probabil anul trecut, îmi amintesc că îmi spuneam că nu voi semăna niciodată cu Sigmund Freud. N-am nici barbă și nici nu locuiesc în Viena. La fel de bine îmi amintesc cum mi-am propus ca în ciuda acestor vizibile neajunsuri să fiu un psihoterapeut autentic și poate mai puțin conformist. 

 

A iubi sau a nu iubi ... neconditionat

poza_livia_8_2.jpgA iubi sau a nu iubi ... necondiționat
by Psihoterapeut Livia Băețica

Love is in the air... O întâlnim peste tot, în filme, în muzică, în poveștile cu Făt-Frumos care apare pe un cal alb și o salvează pe Ileana Cosânzeana. Inspirați de toate aceste modele, când ajungem în adolescență încolțește tot mai clar în noi dorința de a iubi și a fi iubit.
Ne avântăm plini de vise în experiența iubirii și ajungem să fim dezamăgiți că așteptările privind dragostea romantică ne sunt înșelate, iar iubirea nu ne este împărtășită. Pare că dorința de a fi iubiți a fost chiar mai mare decât dorința de a iubi. Mai ales dacă nu ne-am simțit iubiți necondiționat de părinți, dacă aceștia nu au fost capabili să ne umple rezervorul sufletului cu iubire. Poate ne-au iubit, dar nu au știut să o arate. Sau poate au condiționat iubirea pe care ne-o ofereau: „Dacă nu ești cuminte, nu te mai iubesc.”

La patinoar

miha_1.jpgLa patinoar
by terapeut în formare Mihaela Macovei

Pentru mine Moş Crăciun a  venit  anul trecut, cu multă inspiratie! Anul ăsta...a venit cu o greaţă, mâncare multă la ora nepotrivită, ar zice gurile rele! Inspiraţia se păstrează, semn că am fost cuminte! Asta poate şi pentru că ăsta era visul meu, să inspir oameni. Acum, iată-mă navigator prin banca de idei căutând simetrii.  
Uite de exemplu, la  patinoar, contează foarte mult cu ce intenţie plecăm  din start ...să nu cădem sau... să patinăm.

Pentru prima alegere ne pregătim cu mănuşi, pantaloni groşi de fâş şi cotiere, genunchiere, mereu echipaţi ca să atenunăm căderea, ceea ce ne sperie cel mai mult. Şi, culmea,  cădem de nenumărate ori şi nu găsim nici o plăcere în asta, întrebându-ne apoi ce e patinatul? Asta doar pentru că ne gîndim prea mult la cicatrici. 

Pagini